Înapoi în viitor

          Viitorul este întotdeauna imprevizibil, este un mister, o dilemă, un vis. Nimic nu este clar definit totul fiind posibil. De noi depinde însă cum incertitudinea se va transforma în certitudine, ce formă vor lua misterele zilei de mâine şi cum se vor concretiza visele noastre. Dacă de mersul propriului viitor suntem factorul unic şi direct de decizie, viitorul unei comunităţi nu depinde doar de un singur om. Depinde de generaţii întregi, de un întreg proces de perpetuare de principii, mentalităţi şi obiceiuri, de capacitatea oamenilor de mâine de a învăţa din greşelile de ieri şi de a pune în practică învăţămintele astfel obţiute pentru un viitor mai bun, mai prosper.
Poate că încercând să concluzionăm că individul, ca entitate unică şi particulară într-o societate, este singurul responsabil pentru propriul viitor este o decizie pripită. Înainte de toate, omul este o fiinţă socială, e influenţat, şi la rândul lui îi influenţează pe cei din jurul său. Există fără doar şi poate o relaţie de coexistenţă şi codependenţă între om şi societate.
Cine poate influenţa şi decide cel mai bine viitorul unei societăţi şi al membrilor săi, şi drumul pe care acesta îl va urma dacă nu generaţiile tinere? Generaţia de mâine este cea care poate da o formă visurilor strămoşilor ei, ea este cea care poate aduce schimbarea mult dorită atunci când o societate stagnează în incertitudine şi neant. Tinerii au vigoarea, ambiţia, optimismul şi capacitatea de a învăţa din trecut şi de a acţiona în prezent pentru viitor.
Ce se întâmplă când tocmai viitorul acestei generaţii se află într-o mare de incertitudini şi întrebări fără raspuns? E adevărat, tinerii au puterea, au ambiţia dar toatea acestea sunt nule fără o bază solidă de principii şi fără o gândire sănătoasă. Cu aceste valori nu te poţi naşte dar le poţi dobândi. Dacă mediul social în care te naşti şi te dezvolţi iţi garantează o evoluţie sănătoasă. Din păcate, în ultimii ani, societatea în care trăim s-a degradat din ce în ce mai mult, a urmat un alarmant parcurs descendent. Incultura este noua cultură iar superficialitatea si prostia sunt ridicate la rangul de artă. Valorile şi principiile care mai ieri păreau solide şi puneau bazele unei societăţi sănătoase sunt ignorate şi clasate ca fiind “expirate”.
E drept, nu tot ce vine din trecut este bun, util şi aplicabil unei societăţi moderne aflată într-o continuă schimbare. Trecutul îşi are propriile fantome şi greşeli fatidice pe care trebuie să avem capacitatea să le conştientizăm şi evităm. Dar oare această înlocuire şi renegare completă a trecutului, inclusiv cu eventualele părţi pozitive este cea mai bună soluţie pentru consolidarea unui viitor prosper? Tinerii sunt viitorul, dar cum vor putea generaţiile crescute într-o societate nesigură, dominată de principii şubrede şi superficiale să deschidă drumul spre un viitor luminos? Cum va putea o societate sortită încă din faşă să se zbată într-un neant de incertitudine, o societate care se lasă pradă valului de “cultură” promovat în prezent şi care e profund caracterizată de omniprezentul “efect de turmă” să-şi asigure un loc onorabil în paginile istoriei?
Dacă societatea românească în care ne ducem existenţa zi de zi se regăseşte în acestă descriere rămâne ca cititorul să judece singur, iar în ceea ce priveşte viitorul acesteia, dacă următoarele generaţii nu vor fi capabile să înveţe din trecut şi nu vor avea un cuvant de spus, din diverse motive, cu siguranţă timpul o va face ca întotdeauna.