Am mers alături de tine

Spuneai că în realitate eşti altfel, aşa că ţi-am oferit timp şi realitate. Am mers alături de tine pe o potecuţă lăturalnică a destinului, şi la fiecare pas am înţeles...Am înţeles de ce ai început relaţia noastră cu acel '' în realitate sunt altfel''. Corect.. În realitate eşti altfel...altfel decât ar trebui să fii...Faptul că te îmbraci provocator, conduci o maşină de mii de euro, sau îţi expediezi pretendenţii cu două cuvinte nu te face mai femeie. Pentru mine nu e important să faci yoga în adidaşi Lotto, sau să-mi dăruieşti de ziua mea un ceas cu cristale Swarovski. Nu asta nu mă face să mă simt iubit. Nu.. Nu stii să fii caldă, să zâmbeşti sau să iubeşti - tu, floare de gheaţă...Nu ştii cât preţuieşte o cină gătită de tine, o cămaşă călcată cu propriile tale mânuţe, sau un masaj după o zi lungă la job. Iar.. nu ştii cât de mult te-aş iubi dacă te-aş vedea jucându-te cu copilul vecinilor sau cu pisicile din cartier - tu, cristal pietrificat. Nu ştii şi punct. Nu ştii să fii femeie..poate te-ai rătăcit pe drumul vieţii, sau în goana după bani, sau poate doar te-ai pierdut pe poteca iubirii.. Cert e că acum înţeleg de ce cauţi şi nu găseşti, de ce vrei şi nu ai, şi te compătimesc.
Cu drag, un bărbat din viaţa ta...

Pur şi simplu

Se presupune că între prieteni confidențele sunt la ordinea zilei. Așa că ne-ar plăcea ca și noi să avem o relație de amiciție cu cititorii noștri. Ne-ar plăcea să vă fim acei prieteni misterioși și imaginari care vă împărtășesc părerile lor despre viață, ofurile sau bucuriile lor. Trebuie să vă mărturisim că noi suntem niște mari consumatori de dulciuri. Adorăm dulciurelele de toate formele, culorile, aromele și mărimile. În copilărie visam la "Jack and the chocolate factory" ; ne vedeam plutind pe râuri de compot și servind în loc de cină bomboane și jeleuri. Așa că noi vedem viața printr-o perdea de ciocolată albă, din spatele unei ferestre din miez de nucă de cocos. La noi, totul se măsoară pe o scară de la "dulce" la "cel mai dulce din lume". Cu regret constatăm că în jurul nostru iubirea pălește din inimile oamenilor, iar interesele materiale sau morale îi fură locul. Vedem oameni vrăjiți de iluzia femeii perfecte, a bărbatului perfect sau a unei vieți luxoase și fără griji, așa cum doar în filme și romane vezi. Ne dorim să vă propunem ceva frumos, ceva ce are legătură și cu iubirea și cu dulciurile. Vă propunem să creăm iubire din nimic și să o punem în fiecare compoziție dulce, să umplem fiecare bomboană cu ea, sau să o amestecăm în ambalajul fiecărei tablete de ciocolată. Ar trebui ca oameni simpli să creeze ciocolată cu iubire în fabricile lor moderne și să o livreze în întreaga lume. Aceasta ar fi o iubire de la om la om, o iubire de la și pentru cei din jurul nostru. Iarăși vă propunem ca atunci când cumpărați ceva dulce pentru cineva, să-l oferiți alături de o parte din iubirea și sufletul vostru. Dealtfel, cel ce primește ispitele dulci să le împartă sau să le ofere și celorlalți din jurul lor, astfel vom face lumea un loc mai frumos și mai bun. Suntem convinși că sunt o mulțime de iubitori de dulciuri în jurul nostru, așa că lumea ar trebui să devină un leagăn al iubirii într-un timp foarte scurt, dacă am dori cu adevărat acest lucru.

Carpe Diem !

Poate că suntem prea tineri pentru a înțelege, prea ignoranți pentru a recunoaște sau prea bătrâni pentru a ne mai păsa, dar timpul ne condiționează viața.
El este o dimensiune a Universului, diferită de cea spațială prin faptul că acesta ordonează evenimentele într-o succesiune ireversibilă. Nu discutăm despre existența unui stâlp la intrarea în viață și nici de altul la ieșirea din ea. Nu discutăm nici de măsurarea timpului; nu spunem : a mai trecut o jumătate de oră, sau este ora cinci - ca și cum asta ar avea vreo importanță. Nu ! Noi discutăm despre un timp al nostru, cel mai bun vindecător și cea mai proastă cosmeticiană. El separă, alterează, fură, oferă, dă uitării, fiind totodată un element al fericirii, așa cum este și un element al haosului și nebuniei.
Nu suntem mari gânditori, ca urmare timpul nu este una din preocupările noastre, dar ca și ființe active în acest plan pământesc, inconștientul nostru interacționează, independent de noi, cu o înfricoșare de gheață ce prevestește clipa morții.
Ca și ființe egoiste, considerăm timpul o unitate materială : furăm clipe, economisim timp, pierdem timp, ca și cum Cronos ne-ar fi părinte. Greșim nespus de mult, căci timpul se joacă cu percepțiile noastre asupra sa și nu pleacă niciodată fără mici suveniruri : un nume, o faptă, o idee, o civilizație, o iubire...
Viața noastră este o iluzie temporală, suntem păcăliți, uneori chiar de noi înșine. O parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorită neglijenței. Și dacă vei voi să bagi de seamă vei vedea că cea mai mare parte a vieții noastre o pierdem făcând ce nu trebuie, o mare parte nefăcând nimic, întreaga viață, făcând altceva.
Cine știe dacă providența va adăuga la totalul de azi, ziua de mâine ? Deci....Carpe Diem !!!