Am mers alături de tine

Spuneai că în realitate eşti altfel, aşa că ţi-am oferit timp şi realitate. Am mers alături de tine pe o potecuţă lăturalnică a destinului, şi la fiecare pas am înţeles...Am înţeles de ce ai început relaţia noastră cu acel '' în realitate sunt altfel''. Corect.. În realitate eşti altfel...altfel decât ar trebui să fii...Faptul că te îmbraci provocator, conduci o maşină de mii de euro, sau îţi expediezi pretendenţii cu două cuvinte nu te face mai femeie. Pentru mine nu e important să faci yoga în adidaşi Lotto, sau să-mi dăruieşti de ziua mea un ceas cu cristale Swarovski. Nu asta nu mă face să mă simt iubit. Nu.. Nu stii să fii caldă, să zâmbeşti sau să iubeşti - tu, floare de gheaţă...Nu ştii cât preţuieşte o cină gătită de tine, o cămaşă călcată cu propriile tale mânuţe, sau un masaj după o zi lungă la job. Iar.. nu ştii cât de mult te-aş iubi dacă te-aş vedea jucându-te cu copilul vecinilor sau cu pisicile din cartier - tu, cristal pietrificat. Nu ştii şi punct. Nu ştii să fii femeie..poate te-ai rătăcit pe drumul vieţii, sau în goana după bani, sau poate doar te-ai pierdut pe poteca iubirii.. Cert e că acum înţeleg de ce cauţi şi nu găseşti, de ce vrei şi nu ai, şi te compătimesc.
Cu drag, un bărbat din viaţa ta...