Poate că suntem prea tineri pentru a înțelege, prea ignoranți pentru a recunoaște sau prea bătrâni pentru a ne mai păsa, dar timpul ne condiționează viața.
El este o dimensiune a Universului, diferită de cea spațială prin faptul că acesta ordonează evenimentele într-o succesiune ireversibilă. Nu discutăm despre existența unui stâlp la intrarea în viață și nici de altul la ieșirea din ea. Nu discutăm nici de măsurarea timpului; nu spunem : a mai trecut o jumătate de oră, sau este ora cinci - ca și cum asta ar avea vreo importanță. Nu ! Noi discutăm despre un timp al nostru, cel mai bun vindecător și cea mai proastă cosmeticiană. El separă, alterează, fură, oferă, dă uitării, fiind totodată un element al fericirii, așa cum este și un element al haosului și nebuniei.
Nu suntem mari gânditori, ca urmare timpul nu este una din preocupările noastre, dar ca și ființe active în acest plan pământesc, inconștientul nostru interacționează, independent de noi, cu o înfricoșare de gheață ce prevestește clipa morții.
Ca și ființe egoiste, considerăm timpul o unitate materială : furăm clipe, economisim timp, pierdem timp, ca și cum Cronos ne-ar fi părinte. Greșim nespus de mult, căci timpul se joacă cu percepțiile noastre asupra sa și nu pleacă niciodată fără mici suveniruri : un nume, o faptă, o idee, o civilizație, o iubire...
Viața noastră este o iluzie temporală, suntem păcăliți, uneori chiar de noi înșine. O parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorită neglijenței. Și dacă vei voi să bagi de seamă vei vedea că cea mai mare parte a vieții noastre o pierdem făcând ce nu trebuie, o mare parte nefăcând nimic, întreaga viață, făcând altceva.
Cine știe dacă providența va adăuga la totalul de azi, ziua de mâine ? Deci....Carpe Diem !!!
El este o dimensiune a Universului, diferită de cea spațială prin faptul că acesta ordonează evenimentele într-o succesiune ireversibilă. Nu discutăm despre existența unui stâlp la intrarea în viață și nici de altul la ieșirea din ea. Nu discutăm nici de măsurarea timpului; nu spunem : a mai trecut o jumătate de oră, sau este ora cinci - ca și cum asta ar avea vreo importanță. Nu ! Noi discutăm despre un timp al nostru, cel mai bun vindecător și cea mai proastă cosmeticiană. El separă, alterează, fură, oferă, dă uitării, fiind totodată un element al fericirii, așa cum este și un element al haosului și nebuniei.
Nu suntem mari gânditori, ca urmare timpul nu este una din preocupările noastre, dar ca și ființe active în acest plan pământesc, inconștientul nostru interacționează, independent de noi, cu o înfricoșare de gheață ce prevestește clipa morții.
Ca și ființe egoiste, considerăm timpul o unitate materială : furăm clipe, economisim timp, pierdem timp, ca și cum Cronos ne-ar fi părinte. Greșim nespus de mult, căci timpul se joacă cu percepțiile noastre asupra sa și nu pleacă niciodată fără mici suveniruri : un nume, o faptă, o idee, o civilizație, o iubire...
Viața noastră este o iluzie temporală, suntem păcăliți, uneori chiar de noi înșine. O parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorită neglijenței. Și dacă vei voi să bagi de seamă vei vedea că cea mai mare parte a vieții noastre o pierdem făcând ce nu trebuie, o mare parte nefăcând nimic, întreaga viață, făcând altceva.
Cine știe dacă providența va adăuga la totalul de azi, ziua de mâine ? Deci....Carpe Diem !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu