Drumul spre iad e pavat cu intenţii bune

             Acest citat face trimitere la consecintele negative pe care le poate avea o acţiune sau un şir de acţiuni, chiar dacă nu au fost săvârşite cu cele mai bune intenţii. Important şi irevocabil este faptul că nu a fost prevăzută finalitatea şi nici consecinţele acestor fapte.

               Consider că acest citat este strâns legat de noţiunea de fire a omului – de intenţia acestuia de a se   eschiva si de a gasi o scuza pentru toate faptele care care au existat în vederea atingeriiunui anumit ţel şi în urma cărora cineva a avut de suferit.

              “Drumul spre iad e pavat cu intenţii bune”  este o simplă vorba. Nimic nu-i ceea ce pare şi nu tot ceea ce străluceşte este aur. Este suficient ca o persoană să ne greşească o singură dată pentru a uita, pentru a şterge pur şi simplu din memorie tot ceea ce  persoana respectivă a făcut bun, frumos sau util pentru noi. Nu punem niciodată în balanţă câte lucruri bune şi câte lucruri rele gândim, simţim, daăruim sau chir primim în şi din jurul nostru...dar este firesc...mereu suntem ademeniţi de rău, de partea întunecată a lumii.

               Suntem cei mai buni critici ai altora, le vedem până şi cele mai nesemnificative erori...în schimb când noi călcăm strâmb  în loc să recunoaştem “DA AM GREŞIT”,  de cele mai multe ori căutăm să dăm vina pe oricine sau pe orice numai pentru a nu recunoaşte că doar noi singuri suntem vinovaţi.

                  Iubim şocantul, ne place senzaţionalul. Dacă pentru o zi am avea puteri supranaturale am convingerea că  primul lucru pe care l-am face nu ar fi unul folositor oamenilor. Vanitatea ne dirijează paşii, ne călăuzeşte existenţa. Punem prea multe condiţii celorlalţi când noi de fapt nu le respectăm !!! De dat sfaturi este cel mai uşor lucru din lume, iar dacă noi avem nevoie de ele, ne-ar fi mai uşor să găsim un ac într-un ocean decât să ne hotărâm asupra deciziei.

                    . Ciudat este că de multe ori iubim şi chiar ne face plăcere să ne considerăm năpăstuiţi, bătuţi de soartă, în schimb dacă simţim că unei persoane i-am stârnit milă ne simţim ofensaţi, jigniţi. Este un cuţit cu două tăişuri… Întâmplările mai puţin fericite petrecute în existenţa noastră revin cu o precizie uluitoare atunci când avem o stare apăsătoare, ne amărâm şi mai mult, avem impresia că suntem prinşi într-un labirint.

                  În concluzie, viitorul este inprevizibil şi noi putem doar să ne aşteptăm la anumite lucruri, dar nu putem ştii care este finalul a tot ceea ce se întâmplă. Este imperativ să trăim clipa şi să nu ne gândim la ceea ce a fost. Chiar dacă vrem să părem altcineva nu putem, suntem nişte fiinţe meschine cu multe vicii care ne afectează pe noi şi pe cei din jurul nostru, suntem egoişti şi răutăcioşi chiar dacă nu vrem să recunoaştem, dar aceasta este firea omenească…„Drumul spre iad e pavat cu intenţii bune”! Spun: dacă drumul spre iad e pavat cu intenţii bune, atunci trebuie să ştim că uneori intenţiile bune ne aruncă în iad.